desista
desista
Borrowed from French désister.
a desista (third-person singular present desistează, past participle desistat) 1st conj.
infinitive | a desista | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desistând | ||||||
past participle | desistat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desistez | desistezi | desistează | desistăm | desistați | desistează | |
imperfect | desistam | desistai | desista | desistam | desistați | desistau | |
simple perfect | desistai | desistași | desistă | desistarăm | desistarăți | desistară | |
pluperfect | desistasem | desistaseși | desistase | desistaserăm | desistaserăți | desistaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desistez | să desistezi | să desisteze | să desistăm | să desistați | să desisteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desistează | desistați | |||||
negative | nu desista | nu desistați |
desista