a desmânta (third-person singular present desmântă, past participle desmântat) 1st conjugation
infinitive | a desmânta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desmântând | ||||||
past participle | desmântat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desmânt | desmânți | desmântă | desmântăm | desmântați | desmântă | |
imperfect | desmântam | desmântai | desmânta | desmântam | desmântați | desmântau | |
simple perfect | desmântai | desmântași | desmântă | desmântarăm | desmântarăți | desmântară | |
pluperfect | desmântasem | desmântaseși | desmântase | desmântaserăm | desmântaserăți | desmântaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desmânt | să desmânți | să desmânte | să desmântăm | să desmântați | să desmânte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desmântă | desmântați | |||||
negative | nu desmânta | nu desmântați |