a despecetlui (third-person singular present despecetluiește, past participle despecetluit) 4th conj.
infinitive | a despecetlui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | despecetluind | ||||||
past participle | despecetluit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | despecetluiesc | despecetluiești | despecetluiește | despecetluim | despecetluiți | despecetluiesc | |
imperfect | despecetluiam | despecetluiai | despecetluia | despecetluiam | despecetluiați | despecetluiau | |
simple perfect | despecetluii | despecetluiși | despecetlui | despecetluirăm | despecetluirăți | despecetluiră | |
pluperfect | despecetluisem | despecetluiseși | despecetluise | despecetluiserăm | despecetluiserăți | despecetluiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să despecetluiesc | să despecetluiești | să despecetluiască | să despecetluim | să despecetluiți | să despecetluiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | despecetluiește | despecetluiți | |||||
negative | nu despecetlui | nu despecetluiți |