From des- + păgubi. First attested in the beginning of the 19th century.
a despăgubi (third-person singular present despăgubește, past participle despăgubit) 4th conjugation
infinitive | a despăgubi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | despăgubind | ||||||
past participle | despăgubit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | despăgubesc | despăgubești | despăgubește | despăgubim | despăgubiți | despăgubesc | |
imperfect | despăgubeam | despăgubeai | despăgubea | despăgubeam | despăgubeați | despăgubeau | |
simple perfect | despăgubii | despăgubiși | despăgubi | despăgubirăm | despăgubirăți | despăgubiră | |
pluperfect | despăgubisem | despăgubiseși | despăgubise | despăgubiserăm | despăgubiserăți | despăgubiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să despăgubesc | să despăgubești | să despăgubească | să despăgubim | să despăgubiți | să despăgubească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | despăgubește | despăgubiți | |||||
negative | nu despăgubi | nu despăgubiți |