a despătura (third-person singular present despătură, past participle despăturat) 1st conj.
infinitive | a despătura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | despăturând | ||||||
past participle | despăturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | despătur | despături | despătură | despăturăm | despăturați | despătură | |
imperfect | despăturam | despăturai | despătura | despăturam | despăturați | despăturau | |
simple perfect | despăturai | despăturași | despătură | despăturarăm | despăturarăți | despăturară | |
pluperfect | despăturasem | despăturaseși | despăturase | despăturaserăm | despăturaserăți | despăturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să despătur | să despături | să despăture | să despăturăm | să despăturați | să despăture | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | despătură | despăturați | |||||
negative | nu despătura | nu despăturați |