dēstituī
destitui
Borrowed from French destituer, from Latin destituere.
a destitui (third-person singular present destituie, past participle destituit) 4th conj.
infinitive | a destitui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | destituind | ||||||
past participle | destituit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | destitui | destitui | destituie | destituim | destituiți | destituie | |
imperfect | destituiam | destituiai | destituia | destituiam | destituiați | destituiau | |
simple perfect | destituii | destituiși | destitui | destituirăm | destituirăți | destituiră | |
pluperfect | destituisem | destituiseși | destituise | destituiserăm | destituiserăți | destituiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să destitui | să destitui | să destituie | să destituim | să destituiți | să destituie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | destituie | destituiți | |||||
negative | nu destitui | nu destituiți |