Possibly from a Vulgar Latin root *distuppāre, from Latin stuppa, or from the prefix des- + stupa. Compare Aromanian distup, distupari, French détouper.
a destupa (third-person singular present destupă, past participle destupat) 1st conjugation
infinitive | a destupa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | destupând | ||||||
past participle | destupat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | destup | destupi | destupă | destupăm | destupați | destupă | |
imperfect | destupam | destupai | destupa | destupam | destupați | destupau | |
simple perfect | destupai | destupași | destupă | destuparăm | destuparăți | destupară | |
pluperfect | destupasem | destupaseși | destupase | destupaserăm | destupaserăți | destupaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să destup | să destupi | să destupe | să destupăm | să destupați | să destupe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | destupă | destupați | |||||
negative | nu destupa | nu destupați |
destupa