dētractā
Borrowed from French détracter.
a detracta (third-person singular present detractează, past participle detractat) 1st conj.
infinitive | a detracta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | detractând | ||||||
past participle | detractat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | detractez | detractezi | detractează | detractăm | detractați | detractează | |
imperfect | detractam | detractai | detracta | detractam | detractați | detractau | |
simple perfect | detractai | detractași | detractă | detractarăm | detractarăți | detractară | |
pluperfect | detractasem | detractaseși | detractase | detractaserăm | detractaserăți | detractaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să detractez | să detractezi | să detracteze | să detractăm | să detractați | să detracteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | detractează | detractați | |||||
negative | nu detracta | nu detractați |