devia
devia
devia
devia
dēvia
dēviā
devia
Borrowed from French dévier, from Latin deviare.
a devia (third-person singular present deviează, past participle deviat) 1st conjugation
infinitive | a devia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deviind | ||||||
past participle | deviat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deviez | deviezi | deviază | deviem | deviați | deviază | |
imperfect | deviam | deviai | devia | deviam | deviați | deviau | |
simple perfect | deviai | deviași | devie | deviarăm | deviarăți | deviară | |
pluperfect | deviasem | deviaseși | deviase | deviaserăm | deviaserăți | deviaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deviez | să deviezi | să devieze | să deviem | să deviați | să devieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deviază | deviați | |||||
negative | nu devia | nu deviați |