Borrowed from French déviationniste. By surface analysis, deviațiune + -ist.
deviaționist m (plural deviaționiști)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | deviaționist | deviaționistul | deviaționiști | deviaționiștii | |
genitive-dative | deviaționist | deviaționistului | deviaționiști | deviaționiștilor | |
vocative | deviaționistule | deviaționiștilor |