devora
dēvorā
d
devora
Borrowed from French dévorer, from Latin devorare.
a devora (third-person singular present devorează, past participle devorat) 1st conj.
infinitive | a devora | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | devorând | ||||||
past participle | devorat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | devorez | devorezi | devorează | devorăm | devorați | devorează | |
imperfect | devoram | devorai | devora | devoram | devorați | devorau | |
simple perfect | devorai | devorași | devoră | devorarăm | devorarăți | devorară | |
pluperfect | devorasem | devoraseși | devorase | devoraserăm | devoraserăți | devoraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să devorez | să devorezi | să devoreze | să devorăm | să devorați | să devoreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | devorează | devorați | |||||
negative | nu devora | nu devorați |
devora