a dezamăgi (third-person singular present dezamăgește, past participle dezamăgit) 4th conj.
infinitive | a dezamăgi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezamăgind | ||||||
past participle | dezamăgit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezamăgesc | dezamăgești | dezamăgește | dezamăgim | dezamăgiți | dezamăgesc | |
imperfect | dezamăgeam | dezamăgeai | dezamăgea | dezamăgeam | dezamăgeați | dezamăgeau | |
simple perfect | dezamăgii | dezamăgiși | dezamăgi | dezamăgirăm | dezamăgirăți | dezamăgiră | |
pluperfect | dezamăgisem | dezamăgiseși | dezamăgise | dezamăgiserăm | dezamăgiserăți | dezamăgiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezamăgesc | să dezamăgești | să dezamăgească | să dezamăgim | să dezamăgiți | să dezamăgească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezamăgește | dezamăgiți | |||||
negative | nu dezamăgi | nu dezamăgiți |