dezerta (accusative singular dezertan, plural dezertaj, accusative plural dezertajn)
Borrowed from French déserter.
a dezerta (third-person singular present dezertează, past participle dezertat) 1st conj.
infinitive | a dezerta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezertând | ||||||
past participle | dezertat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezertez | dezertezi | dezertează | dezertăm | dezertați | dezertează | |
imperfect | dezertam | dezertai | dezerta | dezertam | dezertați | dezertau | |
simple perfect | dezertai | dezertași | dezertă | dezertarăm | dezertarăți | dezertară | |
pluperfect | dezertasem | dezertaseși | dezertase | dezertaserăm | dezertaserăți | dezertaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezertez | să dezertezi | să dezerteze | să dezertăm | să dezertați | să dezerteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezertează | dezertați | |||||
negative | nu dezerta | nu dezertați |