Borrowed from French desillusionner.
a deziluziona (third-person singular present deziluzionează, past participle deziluzionat) 1st conj.
infinitive | a deziluziona | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deziluzionând | ||||||
past participle | deziluzionat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deziluzionez | deziluzionezi | deziluzionează | deziluzionăm | deziluzionați | deziluzionează | |
imperfect | deziluzionam | deziluzionai | deziluziona | deziluzionam | deziluzionați | deziluzionau | |
simple perfect | deziluzionai | deziluzionași | deziluzionă | deziluzionarăm | deziluzionarăți | deziluzionară | |
pluperfect | deziluzionasem | deziluzionaseși | deziluzionase | deziluzionaserăm | deziluzionaserăți | deziluzionaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deziluzionez | să deziluzionezi | să deziluzioneze | să deziluzionăm | să deziluzionați | să deziluzioneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deziluzionează | deziluzionați | |||||
negative | nu deziluziona | nu deziluzionați |