a dezlocui (third-person singular present dezlocuiește, past participle dezlocuit) 4th conj.
infinitive | a dezlocui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezlocuind | ||||||
past participle | dezlocuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezlocuiesc | dezlocuiești | dezlocuiește | dezlocuim | dezlocuiți | dezlocuiesc | |
imperfect | dezlocuiam | dezlocuiai | dezlocuia | dezlocuiam | dezlocuiați | dezlocuiau | |
simple perfect | dezlocuii | dezlocuiși | dezlocui | dezlocuirăm | dezlocuirăți | dezlocuiră | |
pluperfect | dezlocuisem | dezlocuiseși | dezlocuise | dezlocuiserăm | dezlocuiserăți | dezlocuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezlocuiesc | să dezlocuiești | să dezlocuiască | să dezlocuim | să dezlocuiți | să dezlocuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezlocuiește | dezlocuiți | |||||
negative | nu dezlocui | nu dezlocuiți |