a dezmeți (third-person singular present dezmețește, past participle dezmețit) 4th conj.
infinitive | a dezmeți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezmețind | ||||||
past participle | dezmețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezmețesc | dezmețești | dezmețește | dezmețim | dezmețiți | dezmețesc | |
imperfect | dezmețeam | dezmețeai | dezmețea | dezmețeam | dezmețeați | dezmețeau | |
simple perfect | dezmeții | dezmețiși | dezmeți | dezmețirăm | dezmețirăți | dezmețiră | |
pluperfect | dezmețisem | dezmețiseși | dezmețise | dezmețiserăm | dezmețiserăți | dezmețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezmețesc | să dezmețești | să dezmețească | să dezmețim | să dezmețiți | să dezmețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezmețește | dezmețiți | |||||
negative | nu dezmeți | nu dezmețiți |