From dez- + minți, modelled after French démentir.
a dezminți (third-person singular present dezmințește, past participle dezmințit) 4th conj.
infinitive | a dezminți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezmințind | ||||||
past participle | dezmințit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezmințesc | dezmințești | dezmințește | dezmințim | dezmințiți | dezmințesc | |
imperfect | dezmințeam | dezmințeai | dezmințea | dezmințeam | dezmințeați | dezmințeau | |
simple perfect | dezminții | dezmințiși | dezminți | dezmințirăm | dezmințirăți | dezmințiră | |
pluperfect | dezmințisem | dezmințiseși | dezmințise | dezmințiserăm | dezmințiserăți | dezmințiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezmințesc | să dezmințești | să dezmințească | să dezmințim | să dezmințiți | să dezmințească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezmințește | dezmințiți | |||||
negative | nu dezminți | nu dezmințiți |