a dezobișnui (third-person singular present dezobișnuiește, past participle dezobișnuit) 4th conj.
infinitive | a dezobișnui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezobișnuind | ||||||
past participle | dezobișnuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezobișnuiesc | dezobișnuiești | dezobișnuiește | dezobișnuim | dezobișnuiți | dezobișnuiesc | |
imperfect | dezobișnuiam | dezobișnuiai | dezobișnuia | dezobișnuiam | dezobișnuiați | dezobișnuiau | |
simple perfect | dezobișnuii | dezobișnuiși | dezobișnui | dezobișnuirăm | dezobișnuirăți | dezobișnuiră | |
pluperfect | dezobișnuisem | dezobișnuiseși | dezobișnuise | dezobișnuiserăm | dezobișnuiserăți | dezobișnuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezobișnuiesc | să dezobișnuiești | să dezobișnuiască | să dezobișnuim | să dezobișnuiți | să dezobișnuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezobișnuiește | dezobișnuiți | |||||
negative | nu dezobișnui | nu dezobișnuiți |