Borrowed from French désorienter.
a dezorienta (third-person singular present dezorientează, past participle dezorientat) 1st conj.
infinitive | a dezorienta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezorientând | ||||||
past participle | dezorientat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezorientez | dezorientezi | dezorientează | dezorientăm | dezorientați | dezorientează | |
imperfect | dezorientam | dezorientai | dezorienta | dezorientam | dezorientați | dezorientau | |
simple perfect | dezorientai | dezorientași | dezorientă | dezorientarăm | dezorientarăți | dezorientară | |
pluperfect | dezorientasem | dezorientaseși | dezorientase | dezorientaserăm | dezorientaserăți | dezorientaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezorientez | să dezorientezi | să dezorienteze | să dezorientăm | să dezorientați | să dezorienteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezorientează | dezorientați | |||||
negative | nu dezorienta | nu dezorientați |