Borrowed from French détenir, Latin detinere, with conjugation based on ține.
a deține (third-person singular present deține, past participle deținut) 3rd conj.
infinitive | a deține | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deținând | ||||||
past participle | deținut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dețin | deții | deține | deținem | dețineți | dețin | |
imperfect | dețineam | dețineai | deținea | dețineam | dețineați | dețineau | |
simple perfect | deținui | deținuși | deținu | deținurăm | deținurăți | deținură | |
pluperfect | deținusem | deținuseși | deținuse | deținuserăm | deținuserăți | deținuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dețin | să deții | să dețină | să deținem | să dețineți | să dețină | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deține | dețineți | |||||
negative | nu deține | nu dețineți |