Borrowed from French différencier.
a diferenția (third-person singular present diferențiază, past participle diferențiat) 1st conj.
infinitive | a diferenția | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | diferențiind | ||||||
past participle | diferențiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | diferențiez | diferențiezi | diferențiază | diferențiem | diferențiați | diferențiază | |
imperfect | diferențiam | diferențiai | diferenția | diferențiam | diferențiați | diferențiau | |
simple perfect | diferențiai | diferențiași | diferenție | diferențiarăm | diferențiarăți | diferențiară | |
pluperfect | diferențiasem | diferențiaseși | diferențiase | diferențiaserăm | diferențiaserăți | diferențiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să diferențiez | să diferențiezi | să diferențieze | să diferențiem | să diferențiați | să diferențieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | diferențiază | diferențiați | |||||
negative | nu diferenția | nu diferențiați |