Borrowed from French diffracter.
a difracta (third-person singular present difractă, past participle difractat) 1st conj.
infinitive | a difracta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | difractând | ||||||
past participle | difractat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | difract | difracți | difractă | difractăm | difractați | difractă | |
imperfect | difractam | difractai | difracta | difractam | difractați | difractau | |
simple perfect | difractai | difractași | difractă | difractarăm | difractarăți | difractară | |
pluperfect | difractasem | difractaseși | difractase | difractaserăm | difractaserăți | difractaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să difract | să difracți | să difracte | să difractăm | să difractați | să difracte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | difractă | difractați | |||||
negative | nu difracta | nu difractați |
difracta