a dijmui (third-person singular present dijmuiește, past participle dijmuit) 4th conjugation
infinitive | a dijmui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dijmuind | ||||||
past participle | dijmuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dijmuiesc | dijmuiești | dijmuiește | dijmuim | dijmuiți | dijmuiesc | |
imperfect | dijmuiam | dijmuiai | dijmuia | dijmuiam | dijmuiați | dijmuiau | |
simple perfect | dijmuii | dijmuiși | dijmui | dijmuirăm | dijmuirăți | dijmuiră | |
pluperfect | dijmuisem | dijmuiseși | dijmuise | dijmuiserăm | dijmuiserăți | dijmuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dijmuiesc | să dijmuiești | să dijmuiască | să dijmuim | să dijmuiți | să dijmuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dijmuiește | dijmuiți | |||||
negative | nu dijmui | nu dijmuiți |