dinamita f (plural dinamites)
dinamita f (plural dinamites)
dinamita
dinamita f (plural dinamitas)
dinamíta
dinamita f (plural dinamitas)
dinamita
Borrowed from French dynamiter.
a dinamita (third-person singular present dinamitează, past participle dinamitat) 1st conj.
infinitive | a dinamita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dinamitând | ||||||
past participle | dinamitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dinamitez | dinamitezi | dinamitează | dinamităm | dinamitați | dinamitează | |
imperfect | dinamitam | dinamitai | dinamita | dinamitam | dinamitați | dinamitau | |
simple perfect | dinamitai | dinamitași | dinamită | dinamitarăm | dinamitarăți | dinamitară | |
pluperfect | dinamitasem | dinamitaseși | dinamitase | dinamitaserăm | dinamitaserăți | dinamitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dinamitez | să dinamitezi | să dinamiteze | să dinamităm | să dinamitați | să dinamiteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dinamitează | dinamitați | |||||
negative | nu dinamita | nu dinamitați |
dinamita f (plural dinamitas)
dinamita
Borrowed from Spanish dinamita (“dynamite”), from Swedish dynamit, coined by Alfred Nobel in 1867, ultimately from Ancient Greek δύναμις (dúnamis, “power”).
dinamita (Baybayin spelling ᜇᜒᜈᜋᜒᜆ)