Borrowed from French directionner.
a direcționa (third-person singular present direcționează, past participle direcționat) 1st conj.
infinitive | a direcționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | direcționând | ||||||
past participle | direcționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | direcționez | direcționezi | direcționează | direcționăm | direcționați | direcționează | |
imperfect | direcționam | direcționai | direcționa | direcționam | direcționați | direcționau | |
simple perfect | direcționai | direcționași | direcționă | direcționarăm | direcționarăți | direcționară | |
pluperfect | direcționasem | direcționaseși | direcționase | direcționaserăm | direcționaserăți | direcționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să direcționez | să direcționezi | să direcționeze | să direcționăm | să direcționați | să direcționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | direcționează | direcționați | |||||
negative | nu direcționa | nu direcționați |