discredita
Borrowed from French discréditer.
a discredita (third-person singular present discreditează, past participle discreditat) 1st conjugation
infinitive | a discredita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | discreditând | ||||||
past participle | discreditat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | discreditez | discreditezi | discreditează | discredităm | discreditați | discreditează | |
imperfect | discreditam | discreditai | discredita | discreditam | discreditați | discreditau | |
simple perfect | discreditai | discreditași | discredită | discreditarăm | discreditarăți | discreditară | |
pluperfect | discreditasem | discreditaseși | discreditase | discreditaserăm | discreditaserăți | discreditaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să discreditez | să discreditezi | să discrediteze | să discredităm | să discreditați | să discrediteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | discreditează | discreditați | |||||
negative | nu discredita | nu discreditați |