a discui (third-person singular present discuiește, past participle discuit) 4th conj.
infinitive | a discui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | discuind | ||||||
past participle | discuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | discuiesc | discuiești | discuiește | discuim | discuiți | discuiesc | |
imperfect | discuiam | discuiai | discuia | discuiam | discuiați | discuiau | |
simple perfect | discuii | discuiși | discui | discuirăm | discuirăți | discuiră | |
pluperfect | discuisem | discuiseși | discuise | discuiserăm | discuiserăți | discuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să discuiesc | să discuiești | să discuiască | să discuim | să discuiți | să discuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | discuiește | discuiți | |||||
negative | nu discui | nu discuiți |