Borrowed from French dissection or directly from Latin dissectiōnem.
disecție f (plural disecții)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) disecție | disecția | (niște) disecții | disecțiile |
genitive/dative | (unei) disecții | disecției | (unor) disecții | disecțiilor |
vocative | disecție, disecțio | disecțiilor |