Borrowed from French dissimiler.
a disimila (third-person singular present disimilează, past participle disimilat) 1st conjugation
infinitive | a disimila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | disimilând | ||||||
past participle | disimilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | disimil | disimili | disimilă | disimilăm | disimilați | disimilă | |
imperfect | disimilam | disimilai | disimila | disimilam | disimilați | disimilau | |
simple perfect | disimilai | disimilași | disimilă | disimilarăm | disimilarăți | disimilară | |
pluperfect | disimilasem | disimilaseși | disimilase | disimilaserăm | disimilaserăți | disimilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să disimil | să disimili | să disimile | să disimilăm | să disimilați | să disimile | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | disimilă | disimilați | |||||
negative | nu disimila | nu disimilați |