Borrowed from French dissimuler, from Latin dissimulare.
a disimula (third-person singular present disimulează, past participle disimulat) 1st conjugation
infinitive | a disimula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | disimulând | ||||||
past participle | disimulat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | disimulez | disimulezi | disimulează | disimulăm | disimulați | disimulează | |
imperfect | disimulam | disimulai | disimula | disimulam | disimulați | disimulau | |
simple perfect | disimulai | disimulași | disimulă | disimularăm | disimularăți | disimulară | |
pluperfect | disimulasem | disimulaseși | disimulase | disimulaserăm | disimulaserăți | disimulaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să disimulez | să disimulezi | să disimuleze | să disimulăm | să disimulați | să disimuleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | disimulează | disimulați | |||||
negative | nu disimula | nu disimulați |
disimula