dispera
Borrowed from Latin desperare, from despero.
a dispera (third-person singular present disperă, past participle disperat) 1st conj.
infinitive | a dispera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | disperând | ||||||
past participle | disperat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | disper | disperi | disperă | disperăm | disperați | disperă | |
imperfect | disperam | disperai | dispera | disperam | disperați | disperau | |
simple perfect | disperai | disperași | disperă | disperarăm | disperarăți | disperară | |
pluperfect | disperasem | disperaseși | disperase | disperaserăm | disperaserăți | disperaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să disper | să disperi | să dispere | să disperăm | să disperați | să dispere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | disperă | disperați | |||||
negative | nu dispera | nu disperați |