distila
Borrowed from French distiller, from Latin dēstīllāre.
a distila (third-person singular present (prescribed) distilează or (alternative) distilă, past participle distilat) 1st conjugation
infinitive | a distila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | distilând | ||||||
past participle | distilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | distilez | distilezi | distilează | distilăm | distilați | distilează | |
imperfect | distilam | distilai | distila | distilam | distilați | distilau | |
simple perfect | distilai | distilași | distilă | distilarăm | distilarăți | distilară | |
pluperfect | distilasem | distilaseși | distilase | distilaserăm | distilaserăți | distilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să distilez | să distilezi | să distileze | să distilăm | să distilați | să distileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | distilează | distilați | |||||
negative | nu distila | nu distilați |
distila
distila