From diversion + -ist; first attested c. 1937.
diversionist (plural diversionists)
|
From diversiune + -ist.
diversionist m or n (feminine singular diversionistă, masculine plural diversioniști, feminine and neuter plural diversioniste)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | diversionist | diversionistă | diversioniști | diversioniste | |||
definite | diversionistul | diversionista | diversioniștii | diversionistele | ||||
genitive- dative |
indefinite | diversionist | diversioniste | diversioniști | diversioniste | |||
definite | diversionistului | diversionistei | diversioniștilor | diversionistelor |
diversionist m (plural diversioniști)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | diversionist | diversionistul | diversioniști | diversioniștii | |
genitive-dative | diversionist | diversionistului | diversioniști | diversioniștilor | |
vocative | diversionistule | diversioniștilor |