diviniza
Borrowed from French diviniser. By surface analysis, divin + -iza.
a diviniza (third-person singular present divinizează, past participle divinizat) 1st conjugation
infinitive | a diviniza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | divinizând | ||||||
past participle | divinizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | divinizez | divinizezi | divinizează | divinizăm | divinizați | divinizează | |
imperfect | divinizam | divinizai | diviniza | divinizam | divinizați | divinizau | |
simple perfect | divinizai | divinizași | diviniză | divinizarăm | divinizarăți | divinizară | |
pluperfect | divinizasem | divinizaseși | divinizase | divinizaserăm | divinizaserăți | divinizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să divinizez | să divinizezi | să divinizeze | să divinizăm | să divinizați | să divinizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | divinizează | divinizați | |||||
negative | nu diviniza | nu divinizați |
diviniza