Borrowed from French divorcer, based on divorț.
a divorța (third-person singular present divorțează, past participle divorțat) 1st conj.
infinitive | a divorța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | divorțând | ||||||
past participle | divorțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | divorțez | divorțezi | divorțează | divorțăm | divorțați | divorțează | |
imperfect | divorțam | divorțai | divorța | divorțam | divorțați | divorțau | |
simple perfect | divorțai | divorțași | divorță | divorțarăm | divorțarăți | divorțară | |
pluperfect | divorțasem | divorțaseși | divorțase | divorțaserăm | divorțaserăți | divorțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să divorțez | să divorțezi | să divorțeze | să divorțăm | să divorțați | să divorțeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | divorțează | divorțați | |||||
negative | nu divorța | nu divorțați |