a dizmierda (third-person singular present dizmiardă, past participle dizmierdat) 1st conj.
infinitive | a dizmierda | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dizmierdând | ||||||
past participle | dizmierdat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dizmierd | dizmierzi | dizmierdă | dizmierdăm | dizmierdați | dizmierdă | |
imperfect | dizmierdam | dizmierdai | dizmierda | dizmierdam | dizmierdați | dizmierdau | |
simple perfect | dizmierdai | dizmierdași | dizmierdă | dizmierdarăm | dizmierdarăți | dizmierdară | |
pluperfect | dizmierdasem | dizmierdaseși | dizmierdase | dizmierdaserăm | dizmierdaserăți | dizmierdaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dizmierd | să dizmierzi | să dizmierde | să dizmierdăm | să dizmierdați | să dizmierde | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dizmierdă | dizmierdați | |||||
negative | nu dizmierda | nu dizmierdați |