a doftorici (third-person singular present doftoricește, past participle doftoricit) 4th conjugation
infinitive | a doftorici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | doftoricind | ||||||
past participle | doftoricit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | doftoricesc | doftoricești | doftoricește | doftoricim | doftoriciți | doftoricesc | |
imperfect | doftoriceam | doftoriceai | doftoricea | doftoriceam | doftoriceați | doftoriceau | |
simple perfect | doftoricii | doftoriciși | doftorici | doftoricirăm | doftoricirăți | doftoriciră | |
pluperfect | doftoricisem | doftoriciseși | doftoricise | doftoriciserăm | doftoriciserăți | doftoriciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să doftoricesc | să doftoricești | să doftoricească | să doftoricim | să doftoriciți | să doftoricească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | doftoricește | doftoriciți | |||||
negative | nu doftorici | nu doftoriciți |