dōliī
From dolie.
a dolii (third-person singular present doliește, past participle doliit) 4th conj.
infinitive | a dolii | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | doliind | ||||||
past participle | doliit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | doliesc | doliești | doliește | doliim | doliiți | doliesc | |
imperfect | doliam | doliai | dolia | doliam | doliați | doliau | |
simple perfect | doliii | doliiși | dolii | doliirăm | doliirăți | doliiră | |
pluperfect | doliisem | doliiseși | doliise | doliiserăm | doliiserăți | doliiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să doliesc | să doliești | să doliască | să doliim | să doliiți | să doliască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | doliește | doliiți | |||||
negative | nu dolii | nu doliiți |