dribla
dribla
Borrowed from French dribbler.
a dribla (third-person singular present driblează, past participle driblat) 1st conjugation
infinitive | a dribla | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | driblând | ||||||
past participle | driblat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | driblez | driblezi | driblează | driblăm | driblați | driblează | |
imperfect | driblam | driblai | dribla | driblam | driblați | driblau | |
simple perfect | driblai | driblași | driblă | driblarăm | driblarăți | driblară | |
pluperfect | driblasem | driblaseși | driblase | driblaserăm | driblaserăți | driblaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să driblez | să driblezi | să dribleze | să driblăm | să driblați | să dribleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | driblează | driblați | |||||
negative | nu dribla | nu driblați |
dribla