Borrowed from Serbo-Croatian danovati.
a dăinui (third-person singular present dăinuie, past participle dăinuit) 4th conjugation
infinitive | a dăinui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dăinuind | ||||||
past participle | dăinuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dăinui | dăinui | dăinuie | dăinuim | dăinuiți | dăinuie | |
imperfect | dăinuiam | dăinuiai | dăinuia | dăinuiam | dăinuiați | dăinuiau | |
simple perfect | dăinuii | dăinuiși | dăinui | dăinuirăm | dăinuirăți | dăinuiră | |
pluperfect | dăinuisem | dăinuiseși | dăinuise | dăinuiserăm | dăinuiserăți | dăinuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dăinui | să dăinui | să dăinuie | să dăinuim | să dăinuiți | să dăinuie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dăinuie | dăinuiți | |||||
negative | nu dăinui | nu dăinuiți |