From danie.
a dănui (third-person singular present dănuiește, past participle dănuit) 4th conjugation
infinitive | a dănui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dănuind | ||||||
past participle | dănuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dănuiesc | dănuiești | dănuiește | dănuim | dănuiți | dănuiesc | |
imperfect | dănuiam | dănuiai | dănuia | dănuiam | dănuiați | dănuiau | |
simple perfect | dănuii | dănuiși | dănui | dănuirăm | dănuirăți | dănuiră | |
pluperfect | dănuisem | dănuiseși | dănuise | dănuiserăm | dănuiserăți | dănuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dănuiesc | să dănuiești | să dănuiască | să dănuim | să dănuiți | să dănuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dănuiește | dănuiți | |||||
negative | nu dănui | nu dănuiți |