a eșua (third-person singular present eșuează, past participle eșuat) 1st conj. (intransitive)
infinitive | a eșua | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | eșuând | ||||||
past participle | eșuat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | eșuez | eșuezi | eșuează | eșuăm | eșuați | eșuează | |
imperfect | eșuam | eșuai | eșua | eșuam | eșuați | eșuau | |
simple perfect | eșuai | eșuași | eșuă | eșuarăm | eșuarăți | eșuară | |
pluperfect | eșuasem | eșuaseși | eșuase | eșuaserăm | eșuaserăți | eșuaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să eșuez | să eșuezi | să eșueze | să eșuăm | să eșuați | să eșueze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | eșuează | eșuați | |||||
negative | nu eșua | nu eșuați |