efectua
efectua
Borrowed from French effectuer, from Latin effectuare.
a efectua (third-person singular present efectuează, past participle efectuat) 1st conj.
infinitive | a efectua | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | efectuând | ||||||
past participle | efectuat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | efectuez | efectuezi | efectuează | efectuăm | efectuați | efectuează | |
imperfect | efectuam | efectuai | efectua | efectuam | efectuați | efectuau | |
simple perfect | efectuai | efectuași | efectuă | efectuarăm | efectuarăți | efectuară | |
pluperfect | efectuasem | efectuaseși | efectuase | efectuaserăm | efectuaserăți | efectuaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să efectuez | să efectuezi | să efectueze | să efectuăm | să efectuați | să efectueze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | efectuează | efectuați | |||||
negative | nu efectua | nu efectuați |