electrocuta
Borrowed from French électrocuter.
a electrocuta (third-person singular present electrocutează, past participle electrocutat) 1st conj.
infinitive | a electrocuta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | electrocutând | ||||||
past participle | electrocutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | electrocutez | electrocutezi | electrocutează | electrocutăm | electrocutați | electrocutează | |
imperfect | electrocutam | electrocutai | electrocuta | electrocutam | electrocutați | electrocutau | |
simple perfect | electrocutai | electrocutași | electrocută | electrocutarăm | electrocutarăți | electrocutară | |
pluperfect | electrocutasem | electrocutaseși | electrocutase | electrocutaserăm | electrocutaserăți | electrocutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să electrocutez | să electrocutezi | să electrocuteze | să electrocutăm | să electrocutați | să electrocuteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | electrocutează | electrocutați | |||||
negative | nu electrocuta | nu electrocutați |
electrocuta