emascula
emascula
emascula
Borrowed from French émasculer.
a emascula (third-person singular present emasculează, past participle emasculat) 1st conj.
infinitive | a emascula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | emasculând | ||||||
past participle | emasculat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | emasculez | emasculezi | emasculează | emasculăm | emasculați | emasculează | |
imperfect | emasculam | emasculai | emascula | emasculam | emasculați | emasculau | |
simple perfect | emasculai | emasculași | emasculă | emascularăm | emascularăți | emasculară | |
pluperfect | emasculasem | emasculaseși | emasculase | emasculaserăm | emasculaserăți | emasculaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să emasculez | să emasculezi | să emasculeze | să emasculăm | să emasculați | să emasculeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | emasculează | emasculați | |||||
negative | nu emascula | nu emasculați |
emascula