Borrowed from French émotionner.
a emoționa (third-person singular present emoționează, past participle emoționat) 1st conj.
infinitive | a emoționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | emoționând | ||||||
past participle | emoționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | emoționez | emoționezi | emoționează | emoționăm | emoționați | emoționează | |
imperfect | emoționam | emoționai | emoționa | emoționam | emoționați | emoționau | |
simple perfect | emoționai | emoționași | emoționă | emoționarăm | emoționarăți | emoționară | |
pluperfect | emoționasem | emoționaseși | emoționase | emoționaserăm | emoționaserăți | emoționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să emoționez | să emoționezi | să emoționeze | să emoționăm | să emoționați | să emoționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | emoționează | emoționați | |||||
negative | nu emoționa | nu emoționați |