a enunța (third-person singular present enunță, past participle enunțat) 1st conj.
infinitive | a enunța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | enunțând | ||||||
past participle | enunțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | enunț | enunți | enunță | enunțăm | enunțați | enunță | |
imperfect | enunțam | enunțai | enunța | enunțam | enunțați | enunțau | |
simple perfect | enunțai | enunțași | enunță | enunțarăm | enunțarăți | enunțară | |
pluperfect | enunțasem | enunțaseși | enunțase | enunțaserăm | enunțaserăți | enunțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să enunț | să enunți | să enunțe | să enunțăm | să enunțați | să enunțe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | enunță | enunțați | |||||
negative | nu enunța | nu enunțați |