escamota
escamota
Borrowed from French escamoter.
a escamota (third-person singular present escamotează, past participle escamotat) 1st conj.
infinitive | a escamota | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | escamotând | ||||||
past participle | escamotat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | escamotez | escamotezi | escamotează | escamotăm | escamotați | escamotează | |
imperfect | escamotam | escamotai | escamota | escamotam | escamotați | escamotau | |
simple perfect | escamotai | escamotași | escamotă | escamotarăm | escamotarăți | escamotară | |
pluperfect | escamotasem | escamotaseși | escamotase | escamotaserăm | escamotaserăți | escamotaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să escamotez | să escamotezi | să escamoteze | să escamotăm | să escamotați | să escamoteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | escamotează | escamotați | |||||
negative | nu escamota | nu escamotați |