esplica
a esplica (third-person singular present esplică, past participle esplicat) 1st conj.
infinitive | a esplica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | esplicând | ||||||
past participle | esplicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | esplic | esplici | esplică | esplicăm | esplicați | esplică | |
imperfect | esplicam | esplicai | esplica | esplicam | esplicați | esplicau | |
simple perfect | esplicai | esplicași | esplică | esplicarăm | esplicarăți | esplicară | |
pluperfect | esplicasem | esplicaseși | esplicase | esplicaserăm | esplicaserăți | esplicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să esplic | să esplici | să esplice | să esplicăm | să esplicați | să esplice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | esplică | esplicați | |||||
negative | nu esplica | nu esplicați |
esplica