Borrowed from French éternité, from Latin aeternitās. Equivalent to etern + -itate.
eternitate f (plural eternități)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) eternitate | eternitatea | (niște) eternități | eternitățile |
genitive/dative | (unei) eternități | eternității | (unor) eternități | eternităților |
vocative | eternitate, eternitateo | eternităților |